Atitudinea contează!


 

Nu am mai postat de mult și prietenul meu Viorel mi-a atras atentia. Multumesc mult!

Nu am mai postat deoarece am plecat din biserica romanească. Acum frecventez o biserica vorbitoare de limbă engleza dar pastorul este roman. Pentru câteva luni am stat si am analizat asemănările dintre biserica românească si cea “americană” în contexul creșterii numerice. Cea ce am observat  este că bisericile nu cresc datorită modului nostru de a ne raporta la cei necredincioși. De cele mai multe ori noi ne vedem sfinți si dacă nu se vede… atunci strigăm în gura mare în prezența celor păcătoși. Construim ziduri care să ne despartă de cei nesfinți cănd ar trebui să construim poduri. Așteptam ca ei sa ne caute și cel putin sa arate ca niște oameni nascuți din nou și în prezența noastră să se comporte ca atare. Nu mă refer aici la faptul că cei necredincioși se stapânesc de la înjurături, ci la faptul că atunci cand vin în bisericile noastre noi avem pretenția ca să se conformeze standardelor noastre. Îmi amnintesc că într-o duminică de vară dupămasa am predicat într-o biserică la program tineretului. După cum era obiceiul bisericii locale, înainte de începerea programului predicatorul se sfătuia cu unul din pastorii locali. După sfătuiri am ieșit din birou și chiar în fața noastră a apărut o tânără purtând  pantaloni și un tricou fără mâneci. Pastorul intră în discutie cu fata care spune ca are 16 ani si a trecut pe lângă biserică împreună cu prietenii ei și s-au hotărât să intre ca să vadă ce se întâmplă. Am fost mișcat profund de curiozitatea acelor tineri, ca apoi sa fiu șocat de replica pastorului cu care discuția s-a încheiat. “Și nu îți este rușine să vi așa în fața lui Dumnezeu?” M-am uitat în biserică sa vad dacă au rămas acel grup de tineri pană la sfărșit, dar nu i-am vazut. Cred că nu este singur caz sau singura biserică, am mai auzit cazuri cum că parul era vopsit prea ….prea sau a venit în bermude si frații l-au oprit la ușă..…și totuși să nu audă evanghelia care îi poate mântui doar că nu se conformează standardelor noastre de sfințenie…

Domnul Isus a fost numit prietenul păcătoșilor, noi cum suntem numiți? De ce vrem ca oamenii mai întâi să se schimbe si apoi sa vină la Christos?

Dacă vrem ca bisericile să crească, trebuie să avem același fel de viețuire ca al Mântuitorului.

Reclame

De ce nu cresc bisericile române din diaspora?


Unul dintre motivele principale pentru care biserica nu crește (în opinia mea) se datorează faptului că nu avem nici o viziune de a evangheliza comunitatea romanească. Toate piectele noastre evanghelice se rezumă la a face colecte pentru românia si lucrarea de acolo (cea ce nu este neapărat rău). Cred că chemarea noastră ca și biserică este de a propovădui cuvântul si de a chema oamenii la mantuire. Noi avem de luptat împotriva domniilor, stapânirilor acestui veac, dar de cele mai multe ori noi luptam unii împotriva altora. Biblia ne avertizează că dacă ne mușcăm și ne mâncăm unii pe alții ne vom distruge unii pe alții. Domnul Isus ne-a spus că dacă ne vom iubi unii pe alții oamenii vor cunoaște că suntem ucenicii Lui. Dar dacă noi ne ridicăm împotriva liderilor noștri și îi acuzăm fără a avea dovezi clare, nu vom progresa iar Domnul nu va lucra în bisericile noastre. Cred că dacă liderii bisericii ar face front comun, s-ar unii în rugăciune și post și ar căuta fața Domnului biserica ar progresa.

Dacă am lua în serios cea ce Domnul ne spunea că am fost rânduiți să aducem multă roadă și roadă noastră să rămână, am depune (probabil) mai mult efort pentru a împlini mare trimitere.

Închinarea dătătoare de viață


Multe biserici care nu cresc susțin faptul că „În vremurile din urmă dragostea celor mai mulți se va răcii.” (Matei 24:12)când de fapt închinarea nu aduce viață. Închinarea din bisericiile noastre ar trebui să aducă împrospătare tuturor celor ce participă la închinare. Închinarea trebuie să fie fondată pe principiile biblice ale închinării. Desigur că îndemânările, personalitatea și stilurile muzicale sunt elemente importante ale lucrării de
închinare însă ca temelie pentru lucrare acestea sunt instabile. Mai devreme sau mai tărziu aceste elemente vor deveni idoli datorită confortului sau dintr-o simplă măndrie veche. Astfel vom sfărși mulțumițisă trecem de la un program la altul, sperând că facem cea ce trebuie si că Dumnezeu va lucra, sau felicitându-ne unii pe alții pentru faptul că suntem relevanți din punct de vedere cultural (ținem așa cum am primit).

Biserica dătătoare de viață dezvoltă relații


Biserica dătătoare de viață dezvoltă relații

 Fiecare individ trebuie să aibe legături cu alți oameni pentru a face cea  ce Dumnezeu așteaptă ca el să facă. Dumnezeu ne-a creat în așa fel încât să avem nevoie de ajutorul altora. Dumnezeu Însuși este Unul, dar El este și trei Persoane aflate într-o relație reciprocă. Tatăl a trimis pe Fiul, Fiul a trimis pe Duhul Sfânt, iar Duhul sfânt îl proslavește pe Tatăl prin Fiul. Dumnezeu ne-a dat relații naturale care reflectă această dinamică trei-în-unul. Familia, căsătoria, biserica, comunitatea, prietenii și alianțele sunt (ar trebui să
fie) oportunități de a stabilii relații și de-a ne întării reciproc. Cei care nu se știu să se raporteze la altii sunt slabi. Dar dacă se stabilesc și se dezvoltă relații, se pot realiza lucrări mari.

Relațiile împuternicesc oamenii, dar pot împuternicii și lucrarea și slujirea. Atunci când credem că poziția împuternicește lucrarea, suntem greșiți, iar lucrarea pe care o facem nu este bună și are rezultate slabe. Pozițiile sunt importante, ele ne dau sistemul de comandă din organizațiile noastre, dar ele nu sunt lucrarea în sine. Lucrarea își are originea numai într-o serie de relații ce împuternicesc. Relațiile sunt tot ce putem duce cu noi în cer, a spus un predicator bătrân.

Slujirea dătătoare de viață curge din relații evlavioase.

1. Relația cu Isus.

Isus este piatra de temelie a Bisericii. Relațiia noastră cu el este fundamentală pentru orice altă relație care împuternicește. Pentru a avea o lucrare dătătoare de viață trebuie să avem certitudinea că am fost născuți din nou într-o relație vitală cu Cristos. În această generație a credulității mulți oameni cred că au fost nascuți din nou, dar în realitate nu au fost. Isus a spus: Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”  Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” (Matei 7:21-23)

2. Relația cu sine.

Fiecare creștin ce crește a experimentat războiul care poate izbucni uneori între duhul, sufletul (uneori definit ca mintea, voința și emoțiile noastre) și trupul nostru. Când venim la Cristos, devenim din punct de vedere spiritual fapturi noi, dar sufletul (uneori definit ca mintea, voința și emoțiile noastre) și trupul nostru sunt la fel ca înainte de convertite. În timp putem progresa în creșterea noastră și ne putem rezolva conflictele noastre interioare astfel încât să putem sluji în siguranță altora. Sfințirea personală confirmă mesajul lui Isus Cristos. Dacă încercăm să slujim fară ca viața Lui să existe într-o anumită masură în viața noastră, punem într-o situație dificilă trupul lui Cristos. Pavel scrie: Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie; fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste, nu în aprinderea poftei, ca Neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu. Nimeni să nu fie cu vicleşug şi cu nedreptate în treburi faţă de fratele său; pentru că Domnul pedepseşte toate aceste lucruri, după cum v-am spus şi v-am deverit. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire. De aceea, cine  esocoteşte aceste învăţături, nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel Sfânt.Cât despre dragostea frăţească, n-aveţi nevoie să vă scriem; căci voi singuri aţi fost învăţăţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii,(1Tesaloniceni 4:3-7)

3. Relați cu familia

Căminul  este locul principal pe care Dumnezeu l-a hotarât pentru crearea unor relații pozitive și sănătoase. Fiecare relație pe care trebuie să învățăm să o dezvoltăm într-o
biserică dătătoare de viață poate fi dezvoltată în școala de acasă. Principiile învățate acasă sunt esențiale pentru conducerea cu succes a unei bisericii sanătoase. Pavel spune: Dar trebuie ca episcopul (Sau: privighetor.) să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii. Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mîrşav, ci să fie blând, nu gîlcevitor, nu ubitor de bani; să-şi chivernisească bine casa, şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa. Căci dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?

4. Relația cu grupul celulă

Fiecare biserică eficientă folosește anumite metode pentru a-i ajuta pe
oameni să-și formeze prieteni în trupul lui Cristos. Unele biserici folosesc
metoda grupelor celulă, altele clasele de școală duminicală pentru a atinge
acest obiectiv, deoarece pastorul (ar trebui să) știe că prieteniile din trup
țin biserica împreună. Prieteniile puternice și sănătoase ne fac pe toți să ne
simțim mai siguri, sa avem o atitudine pozitivă și să fim mai productivi și
eficienți în cea ce facem.

5. Relația cu biserica locală

Biblia spune că suntem un trup format din mai multe mădulare, care funcționează doar atunci cănd toate părțiile lucrează împreună. Când ne închinăm, dăruim, învățam și creștem împreună ca biserică locală, impactul nostru crește considerabil. Planul lui Dumnezeu pentru poporul Său nu poate fi îndeplinit dacă nu ne străngem împreună ca biserică locală pentru ca apostolii, prorocii, evangheliștii, pastorii și învățătorii să ne poată echipa pentru a lucra eficient în împărăția Sa. Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceiace dă fiecare încheitură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea
fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.(Efeseni 4:16)

6. Relația cu biserica din oraș

Cum într-o biserică locală sănătoasă creștiini individuali trebuie să aibă relații unii cu altii pentru a deveni mai puternici, tot așa bisericile locale pot avea relații cu alte bisericii locale pentru a devenii din ce în ce mai eficiente.

7. Relația cu biserica globală

Setul final de relații care împuternicesc pentru o lucrare eficientă este rețeaua de relații pe care biserica locală o dezvoltă pentru a sprijinii activitățiile misionare. Aceste eforturi cer bisericilor locale să folosească o parte din banii lor în mod strategic pentru a se asigura că fiecare persoană din generația noastră are ocazia să audă evanghelia.

(In)Eficiența lucrării cu tinerii în bisericile evanghelice românești


 

În urma reportjului publicat de către fatele Marius Cruceru pe blogul dânsului la data de 19 Iulie, 2011 (http://mariuscruceru.ro/2011/07/19/divided-acum-filmul-intreg/) în care se susținea că lucrerea cu tinerii nu este biblică și că acesta ar fi motivul pentru care tinerii pleacă din bisericile nostre, m-am decis să scriu pe tema ceasta.

Am crescut într-o biserică în care a funcționat școala duminicală pentru tinerii până la 14 ani (clasa a IX-a) în timpul progrmului din biserică.
Tinerii de la clasa a IX-a mergeau la programul de tineret care se desfășura luni sera. Îmi amintesc si după 20 de ani de de lecțiile învățate la școala duminicală, dacă stau bine și mă gândesc bazele misiunii au fost așezate în scoala duninicală. Mulți tineri din grupa din care am facut parte acum sunt slujitori în bisericile locale. Sigur că au fost și tineri care au ales calea lumii, dar nu din cauza faptului că au participat la scoala duminicală. Imi amintesc că la tineret m-am format ca predicator iar liderul de atunci m-a ajutat în procesul de formare ca slujitor. Și nu numai pe mine si pe mulți alții. Dacă programul este ineficient trebuie schimbată strategia și nu anulat programl.

„Programul de tineret nu are suport biblic.”

În câteva pasaje biblice se vorbește despre categori de vârstă și despre necesitatea de a se munica specific cu fiecare categorie în parte.

1 Timotei 4:16 Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai
altora: stăruieşte în aceste lucruri, căci dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă.

1 Timotei 5:1  Nu mustra cu asprime pe un bătrân, ci sfătuieşte-l ca pe un tată; pe
tineri sfătuieşte-i ca pe nişte fraţi; 2  pe femeile bătrâne, ca pe nişte mame; pe cele tinere, ca pe nişte surori, cu toată curăţia. 3 Cinsteşte pe văduvele care Sunt cu adevărat văduve.

1Ioan 2:12 Vă scriu, copilaşilor, fiindcă păcatele vă Sunt iertate pentru Numele
Lui. 13  Vă scriu, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. Vă scriu, tinerilor, fiindcă aţi biruit pe cel rău. V-am scris, copilaşilor, fiindcă aţi cunoscut pe Tatăl.14  V-am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. V-am scris, tinerilor, fiindcă Sunteţi tari, şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi, şi aţi biruit pe
cel rău.

Este evident că apostolul Pavel recunoaște diferitele categorii din biserică și știe și nevoia majoră a fiecărei categori.

Ioan 21:14 Aceasta era a treia oară când Se arăta Isus ucenicilor Săi, după ce înviase din orţi. 15  După ce au prînzit, Isus i-a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne” I-a răspuns Petru „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei.” 16 I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” „Da Doamne” I-a răspuns Petru „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oiţele Mele”. 17 A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?” Şi I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oile Mele!

Cere cumva Domnul Isus lui Petru (atunci și nouă acum) să îngrijească de toate categoriile turmei sale?

„Principiul biblic este ca tații să-și ucenicizeze copii”

Nu am auzit niciodată ca un lider de tineret să aibe pretenția de a suplinii rolul tatălui în viața tinerilor și nici nu am auzit ca tineri să dorească sa-și înlocuiască tatăl cu liderul de tineret. Așa că argumentul este exagerat.

Biblia cere părințiilor ca să-și crească copii în frică și în temere de Domnul. Cartea roverbelor abundă în învățătura aceasta:

Proverbe 1:8  Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău, şi nu lepăda îndrumările mamei tale!

Proverbe 22:6  Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.

Proverbe 23:13  Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri.c 14 Lovindu-l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din locuinţa morţilor.

Domnul Isus cere ucenicilor să meargă în toată lumea și să facă ucenici din toate neamurile.

Matei 28:19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui i al Fiului şi al Sfântului Duh.

Nu cred că planul de mantuire a fost ca ucenicii să stea în familiile lor si sa-și ucenicizeze
copii, ca apoi copii la rândul lor să-și ucenicizeze copii și tot așa.
Cred că noi ca părinți avem datoria să ne creștem copii în frica Domnului, iar acei Timotei ce au fost chemați de Domnul să le aducă învațătură în cadrul întâlnirilor lor conform cu înțelegerea lor și a nevoilor lor. Pavel nu-I spune lui Timotei să adune capii de familie și prin ei să influențeze viața tinerilor sau a tinerelor. Și nu cred că părinții de atunci au fost lezați de atitudinea lui Pavel sau a lui Timotei.

Biserica dătătoare de viață investește în viitorii lideri (tinerii)


Viitori lideri ai bisericii caută structuri care favorizează dezvoltarea relațiilor, care sunt canale pentru apa vie din cer și care oferă hrană din Pâine Vieții. Însă dacă adevărata viață este o chestiune secundară pentru o structură bine intenționată, dar care este foarte birocratică, pare politizată, coruptă și rănește oamenii, atunci acești tineri vor pleca. Majoritatea tinerilor din lumea creștină încep cu o inimă inocentă înaintea lui Dumnezeu și cu o atitudine de încredere față de biserici, însă când descoperă sisteme apasătoare și procese inutile care nu contribuie cu nimic la o slujire eficace, tinerii decid că pot face mai mult în altă parte. De aceea, bisericile noastre locale îi pierd în mod inutil pe cei mai buni viitori lideri. Noi vrem ca tinerii din Trupul lui Hristos să fie productivi în cadrul bisericii locale, nu alungații din ele. Mesajul Evangheliei oferă libertate spirituală, dar structurile bisericiilor noastre locale prea adesea ne fură inocența și ne încătușează, ne seacă treptat de însăși vița și bucuria pe care  ar trebuie să le transmitem altora.

Nu este de mirare că deși avem mai mulți bani, mai multe cladiri, carți, seminarii grupe de sprijin decât am avut vreodată, multe din bisericile noastre s-au plafonat sau sunt în declin. Deși trupul lui Hristos crește de trei ori mai mult decat rata de creștere globală a populației, de ce bisericile noastre nu experimentează nici o crestere semnificativă de atâția ani ?

Cred că unul din motive are de a face cu modul în care sunt tratații acești tineri (potențiali lideri) în cadrul structurilor bisericilor noastre.

Atragerea și menținerea viitorilor lideri în cadrul structurilor locale existente necesită asumarea unor riscuri în timp ce reorganizăm modul în care slujim în adunările noastre și împreună cu ele. Cu siguranță că avem nevoie de anumite verificări și echilibru pentru a prevenii abuzurile. Însă trebuie să recunoaștem că tinerii cu potential au nevoie de libertate pentru a-și încerca aripile, fie pentru a zbura, fie pentru cădea. Dacă îi protejăm pre mult de căderi, aceeași atitudine s-ar putea să-i împiedice să zboare. În acest caz, vom mentine starea de fapt în care ne aflam, iar bisericile deja plafonate nu vor mai crește.

Nu ne mai putem permite acest lucru. Trebuie să facem tranziția spre o Biserică Dătătoare de Viață.

Bisericiile dătătoare de viață atrag oamenii


Bisericiile dătătoare de viață atrag oamenii
care îl iubesc pe Dumnezeu, dar care nu iubesc neapărat lumea bisericească
foarte mult. De multe ori structurile noastre bisericești ne împiedică sa ne bucurăm
de libertatea spirituală pe care o avem în Cristos. Oamenii caută bisericii
care oferă viață din belșug și lucrări de slujire ce contribuie în mod
strategic la înaintarea Împărăției lui Cristos. Rareori privim la ierarhiile
bisericilor pentru a învăța cum trebuie să existe și să se manifeste biserica.
În schimb, ne uităm la acei învățători preocupați să cunoască voia lui Dumnezeu
pentru astăzi, care sunt creativi, au îndrăsneală spirituală și au obtinut
rezultate remarcabile în slujirea lor. Ar trebui să privim la acești oameni și
să-i respectăm. Ei sunt mari gânditori. Știu ceva neobișnuit. Ei știu cum să
slujească. Ei sunt lideri care investesc în generația următoare.

Numărul din Noembrie 1996 al revistei
Christianity Today a prezentat 50 de oameni, de la 40 de ani în jos, care au
dat dovadă de potențial de conducere pentru generația viitoare de evanghelici.
Doar 9 din cei 50 slujeau în principal prin intermediul bisericii locale.
Articolul a sugerat că mai sunt mulți alții care nu sunt pe listă pentru că
momentan sunt păstori obișnuiți în bisericile lor. Mulții dintre aceștia sunt
în bisericile locale încercând să descopere misterul adevăratei slujiri în timp
ce slujesc ca lideri de tineret, lideri de închinare, pastori asistenți, lideri
de grupe mici sau voluntari. Ei iubesc scopul Bisericii.